Legislatia leasing

Munca temporară este o relație de muncă între trei parți contractante: agentul de muncă temporară, angajatul temporar si utilizatorul.

• agentul de muncă temporară și angajatul temporar între care se încheie un contract de muncă temporară
• agentul de muncă temporară și utilizatorul între care încheie un contract de punere la dispoziție

Însă, cadrul juridic este foarte precis și este definit la Titlul II, Capitolul 7 din Codul muncii.

Legislația stabilește anumite reguli, atât pentru agentul de muncă temporară cât și pentru utilizator, reguli care trebuie respectate:
– condițiile în care un utilizator poate apela la munca temporară (executarea unei sarcini precise și cu caracter temporar)
– durata misiunii (maxim 36 de luni)
– contractul de muncă temporară și cel de punere la dispoziție
– egalitate de tratament între angajații temporari și ceilalți salariați ai utilizatorului
– condițiile de salarizare, perioada de probă, concedii
– condițiile de muncă, securitatea și sănătatea la locul de muncă.

Agentul de muncă temporară este obligat să aibă o acreditare de la Ministerul Muncii (pe care o avem pe durată nedeterminată) și o garanție financiară.

În momentul în care condițiile sunt îndeplinite, nu există riscuri nici pentru utilizator, nici pentru agentul de muncă temporară: totul este legal si transparent.